O duioșie rară. Anemonă Baikal

Natura lui Bakal este diversă și frumoasă, oferă oamenilor multe plante utile, peisaje uimitoare și aer încântător. Aici crește și fiica albă ca zăpada vântului, anemona Baikal. Genul anemonei este suficient de mare, dar această specie dispare treptat de pe fața pământului, este deja listată în Cartea Roșie și nu se știe dacă va fi posibilă încetinirea acestui proces distructiv.

Anemona Baikal are inflorescențe albe elegante și frunze destul de decorative, „sculptate”, care formează un covor dens, catifelat. Această frumusețe subțire crește până la 40-50 de centimetri. O plantă grațioasă pe o tulpină subțire atrage atenția trecătorilor, care deseori se strică. Este clasificat ca endemic, deoarece habitatul său este limitat la una sau două locații de pe planetă.

Anemona Baikal preferă pădurile umede și liniștite, mesteacănul și bradul, mușchiul și ierburile înalte din pajiștile subalpine. Pentru a-l crește, trebuie să ai un sol bogat. Este mai bine să faceți însămânțarea înainte de iarnă sau stratificarea la rece timp de 3-5 luni.

Pentru a păstra acest reprezentant unic al florei locale, oamenii de știință ruși recomandă cultivarea mai largă ca plantă ornamentală, nu colectarea ei în buchete, ci încercarea de a controla populația ei înșiși.

Unul dintre motivele dispariției nu numai a anemonei, ci și a multor alte plante, a fost omul însuși. Rezultatele activităților sale industriale ne distrug planeta. Dacă nu ne oprim la timp, nu ne regândim abordările noastre materialiste și înguste, putem rămâne fără nimic.