Mielul alb și utilizarea sa în medicina populară și gătit

Mielul alb este o plantă cunoscută de toată lumea. Oamenii îl numesc, de asemenea, cuc, urzică albă sau surdă pentru asemănarea sa izbitoare cu această specie. Singura diferență este că, după contactul cu ea, pielea nu va fi acoperită cu puncte roșii și nu va începe să ardă insuportabil. În plus, în timpul înfloririi, în axilele frunzelor superioare înfloresc mici flori albe sau ușor gălbui.

Mielul alb proaspăt (sau mai bine zis, florile și frunzele sale zdrobite până la starea moale, precum și sucul) este utilizat pentru a trata o varietate de boli și leziuni ale pielii, inclusiv pustule, ulcere, răni, inflamații, acnee și chiar furuncule. Inflamarea articulațiilor este semnificativ redusă după comprese și cataplasme de la miel, iar excitația nervoasă și insomnia se retrag după ce ați luat o lingură de suc proaspăt. În plus, sucul și decoctul din frunze și flori sunt folosite pentru a crește pofta de mâncare. Prezența saponinelor și a mucusului în sucul plantei îl face un mijloc eficient de combatere a astmului bronșic, a bronșitei, a tusei și a altor afecțiuni ale căilor respiratorii. De regulă, în astfel de cazuri, cea mai eficientă este o infuzie de flori uscate sau frunze umplute cu un pahar de apă clocotită.

Mielul alb este folosit și de mulți bucătari pentru a pregăti supe, salate, oțet și diverse feluri principale. Frunzele sale uscate și zdrobite fac un condiment excelent, iar din florile amestecate cu cimbru, sunătoare și fireweed, puteți prepara un ceai de plante foarte aromat și sănătos.